Portret de copil (episodul 2):

Cateva poze si cu Miruna:

Portret de copil

Trebuie sa recunosc ca imi place sa fotografiez copii. Imi place ca de fiecare data iti rasplatesc rabdarea pe care le-o acorzi. Este suficient sa ii lasi sa se obisnuiasca cu prezenta ta si apoi iti vor oferi mai mult decat suficiente ipostaze pentru a crea o serie de fotografii memorabile. Eu personal, nu imi stabilesc nici o limita de timp atunci cand am un copilas de imortalizat. Am invatat din experienta ca sunt imprevizibili. Prefer sa folosesc o locatie in care ei se simt foarte familiari: acasa, in parc, etc. Cred ca in nici un studio, nu veti obtine fotografii atat de puternice. Ca si echipament, folsesc o camera Canon DSRL, un obiectiv de portret (de obicei un obiectiv de 50mm, f1.8) si un obiectiv care sa imi permita sa fotografiez de la o distanta mai mare (28 - 300mm, f3.5 - 5.6). Incerc sa minimalizez folosirea blitz-ului, pentru ca distrage atentia. 

Mai jos gasiti cateva poze cu Rares: 

Cum a inceput totul...

Initial nu m-am gandit ca pot sa fac bani din fotografie. Totul se rezuma la a incerca sa surprind cat mai multe instantanee. Uimitor, majoritatea celor care le-au vazut au fost impresionati. Am fost tare mandru de mine, pana cand am realizat ca de fapt ei erau impresionati de locurile pe care le vizitasem si nu neaparat de fotografiile mele. Asta m-a pus pe ganduri serios, asa ca am inceput sa caut si sa citesc diverse articole despre fotografie: cum incadrez, ce insemna timp de expunere, diafragma, etc.

Pe masura ce citeam lucruri noi, incercam sa le pun in practica si in mod uimitor am inceput sa fac poze mult mai proaste decat la inceput. Am fost tare dezamagit pe tema asta. Chiar m-am gandit serios sa renunt sa fac fotografii. Mi se parea absolut incredibil, ca acum cand stiu sa folosesc la nivel teroretic camera la perfectie, nu numai ca nu  reusesc sa ajung la nivelul fotografilor consacrati, dar fac poze mult mai proaste.

Acest gand m-a macinat multa vreme si chiar nu credeam ca o sa ii dau de capat, cand intr-o seara, pe cand ma chinuiam sa fotografiez un apus, m-a lovit: eram atat de concentrat pe partea tehnica (Sa reglez bine camera, sa incadrez ca la carte, etc) incat pur si simplu nu mai avem timp sa simt fotografia respectiva. Fotografii cu adevarat buni, stiu despre ceea ce vorbesc. In momentul de fata, ma straduiesc mult mai mult sa "vad" cu sufletul ceea ce se intampla in fata mea. Sa incerc nu sa redau culorile, obiectele, oamenii, etc din fata mea ci sa recreez starea de spirit. Incerc sa redau prin fotografia mea, sentimentele traite, emotiile pe care le traiesc cei din fata mea sau atmosfera locurilor in care sunt. 

Bineinteles ca este important sa ai echipament de top si mai ales sa stii sa il folosesti, dar nu trebuie sa uitam ca fotografia este o chestie de suflet, care ar trebui sa exprime mai mult decat ceea ce ai in fata ta.

Noi inceputuri

Salut,

Numele meu este Adrian si am o mare pasiune: fotografia. Totul a inceput ca o joaca, care s-a transformat apoi intr-un hobby si apoi intr-o ocupatie serioasa. Am inceput cu o camera foarte ieftina p&s si am ajuns acum sa folosesc aparate DSLR de la Canon.

Aici as vrea sa va arat munca mea, intr-o alta lumina. Pentru site-ul oficial, va rog sa vizitati www.sensoconsulting.ro.

Deci...sa incepem...